Viziune ce este plus și minus. Minus trei ce viziune

viziune ce este plus și minus

Din păcate, ca aproape întotdeauna când revendicăm altceva, conţinutul acestuia rămâne vag şi nedeterminat, punând viziune ce este plus și minus speranţelor şi a dorinţelor noastre. Acestea din urmă au dominat, în diverse combinaţii bazate cel mai adesea pe opoziţie, dar şi cu episoade de alianţă politica ultimelor trei decenii. Rotiţi în diverse funcţii — ţinând cont de apropierea de centrul puterii, interferând oficial şi, mai ales, neoficial în tot soiul de situaţii, oamenii aceştia dau impresia că sunt — cu toţii, fără nici o deosebire de partid — reprezentanţii lor înşişi, a propriei lor familii şi a castei pe care o întruchipează în contexte oficiale şi mondene.

Acesta e fondul pe care apariţia noilor partide a stârnit o undă de entuziasm. Unii şi-au însuşit — mai mult sau mai puţin entuziast — această logică şi au făcut carieră în marile partide. Capabili să creeze o piaţă de care — în ciuda invocării ei — înalta politică şi administraţie sunt încă foarte temătoare şi capabile să propage teamă şi să se mişte cu uşurinţă pe ea, oamenii aceştia — relativ tineri — s-au văzut lipsiţi de orice voce în societate.

Opinia lor nu conta decât în mediul închis al domeniului ori al afacerii proprii. Social vorbind, rezonanţa ei era minimă şi acest lucru era uşor perceptibil mai ales în momentele mult prea numeroase la noi de modificare a legislaţiei domeniale ori a reglementărilor fiscale. Numai că s-a întâmplat ceva: şcoliţi în Occident şi având experienţa lumii de acolo, mulţi dintre tinerii activi ai anilor au înţeles că societatea se structurează nu doar vertical cum vor marile partideci şi rizomial.

Astfel că au început să se organizeze, în funcţie de afinităţi, în diverse asociaţii, ONG-uri, grupuri informale care — într-o situaţie sau alta — au reuşit şi să răspundă mult mai eficient decât statul unor probleme punctuale. Un individ, oricare ar fi el, poate fi discreditat viziune ce este plus și minus. În beneficiul lor au fost şi noile medii, în particular cele ale miopie astigmatism ce este sociale, care viziune ce este plus și minus permis crearea de forumuri de discuţii care, pe de o parte, au diseminat într-o sferă mult mai largă problemele dezbătute, pe de alta, au făcut cu putinţă contacte neutre dincolo de raza de acţiune al fiecărui grup.

Efectul cumulativ al tuturor acestora a fost convertirea progresivă a calităţii în cantitate: trecută bariera unui anumit număr de susţinători activi, s-a pus — firesc — problema ieşirii din interregnul asociaţiilor civice şi a intrării efective în viaţa politică. Problemele concrete nu se rezolvă — într-o societate modernă — decât în cadre comune şi cine nu are capacitatea de a participa la constituirea acestor cadre la nivelul definirii conceptuale, al formulării legale şi al articulării administrativeva fi mereu la discreţia teoreticienilor, parlamentarilor şi funcţionarilor puterii.

diferență între viziune unică și progresivă

Mai înainte de toate, poate părea puţin arbitrar să considerăm că doar aceste trei formaţiuni sunt partide noi. Ceea ce le caracteriza era, în primul rând, faptul că toate îndeplineau funcţia unor vehicule politice ale unor personaje care se credeau deopotrivă carismatice şi investite cu un rol istoric.

Mai mult sau mai puţin, aceste partide se reduceau la şeful lor nominal sau acceptat de toţi ca atarece beneficia de expunere mediatică şi de primordialitate pe toate listele de candidaturi. În fapt — oricât de trist ar suna — ele nu sunt cu nimic deosebite de ALDE sau de diversele partide create de Teodor Meleşcanu. Singura diferenţă o fac naivii seduşi de retorica şefului carismatic.

Există — în fiecare din cele trei partide — o susţinută efervescenţă internă datorată faptului că Nicuşor Dan cât a fost în fruntea USR-ului nu părea a fi în stare să cristalizeze cloud-ul din care s-a născut partidul, Dacian Cioloş la PLUS e mult prea prins de afacerile de la Bruxelles pentru a mai acorda atenţie vieţii zilnice a propriei organizaţii, iar DEMOS-ul pare a avea şi o uşoară componentă anarhică.

Anul trecut, la europarlamentare, oamenii au votat USR şi PLUS nu pentru ceea ce reprezentau căci, onest vorbind, reprezentau foarte puţincât pentru speranţa şi promisiunea pe care o întruchipau. Problema ambelor formaţiuni era aceea de a cum corectează pastilele vederea această speranţă şi promisiune în politici clare — care, graţie unei prezenţe publice vizibile — să fie traduse în măsuri eficiente la scară socială.

Pentru aceasta, cele două încă platforme trebuiau să devină cu adevărat partide politice şi, ideal, un singur partid politic.

  • diferență între viziune unică și progresivă
  • Ce viziune este mai rău plus sau minus
  • Minus și plus în viziune
  • Mărirea vederii

Un partid adevărat este o armată în ordine de luptă. De-acolo, opiniile încetează şi toată lumea face ceea ce s-a hotărât. Bănuiesc pe baza câtorva demisii ale unor oameni de reală calitate că lucrurile vor fi fost similare, într-un moment sau altul, şi în PLUS.

viziune ce este plus și minus trăsături ale vederii

Nu ştiu cum stau lucrurile la DEMOS, însă după tăcerea ultimelor luni, mi se pare că şi acolo lucrurile s-au oprit, blocate de ideea transformării ideologiei anti-sistem în structura — inevitabil rigidă — a unui partid. Partea cea mai tristă a acestor lucruri e o bizară aplicaţie a principiului arhimedic: tentativa de organizare ce vine de sus în jos crează o reacţie proporţională de jos în sus. Într-un anume fel, dificultatea cea mai mare e, acum, pe umerii USR-ului şi, în viziune ce este plus și minus ai lui Dan Barna.

PLUS-ul pare a-şi fi pierdut, literalmente, capul după ce figurile sale cele mai reprezentative — exceptându-l pe Vlad Voiculescu — s-au estompat în ceţurile Bruxelles-ului. Această apatie — compensată probabil de febrilitatea de campanie — va costa la următoarea scadenţă electorală.

DEMOS-ul, cum spuneam, nu pare a fi test de vizualizare a aspectului fericit măsură să lupte cu proprii lui demoni anarhici. În ciuda neajunsurilor — nu puţine — pe care le crează la vârf, rezistenţa bazei la structurarea verticală de sus în jos e mai curând bună. Căci, avem sub ochi — la PNL — efectul pervers al acestei formule. Indiferent de ce gândeşte şi de ce intenţii are Ludovic Orban, asemenea decizii sunt — implicit — declaraţii de dezavuare a organizaţiilor locale ale PNL.

În măsura în care militanţii partidului văd că funcţia cea mai reprezentivă la nivel local nu e una realmente electivă, care să instituţionalizeze proiectele şi realizările lor atenţie: dacă sunt!

Recunoaște cataracta Vineri şi sâmbătă, mercurul termometrelor va scădea până la minus 20 de grade Celsius.

Adică îşi pierde contactul cu oamenii. Încă ceva: poate cu Nicuşor Dan lucrurile sunt mai negociabile, însă în mod cert Mihai Chirică îşi va păstra o bună parte din oamenii lui fireşte, acceptând — în schimbul susţinerii — şi nişte penelişti în aparatul primărieinumai că va fi cam ca la Cluj.

Aici, Emil Boc a înţeles perfect că alegerile nu pot fi câştigate fără vectorul unui mare partid. Probabil că, de atâţia ani, mecanismul instituţional al Primăriei din Cluj e format şi formatat de oamenii dânsului de aşa manieră încât participarea PNL-ului local e mai curând decorativă asta nu înseamnă că şefii clujeni ai formaţiunii lui Ludovic Orban nu se îmbogăţesc pe seama funcţiei sau a contractelor cu statul.

Doar că tocmai acest lucru îi poate fi de folos — la o adică viziune ce este plus și minus lui Emil Boc, dacă într-o zi va decide să candieze de unul singur sau să schimbe barca politică. Astfel că, la localele ce se apropie, PNL-ul poate sfârşi viziune ce este plus și minus tragi-comica situaţie în care va câştiga primăriile celor mai importante trei oraşe ale ţării, însă — practic — nu va avea puterea în niciunul dintre ele în cel mai bun caz, va miza pe alianţe în Consiliile locale.

Cum se spunea pe vremuri: va domni, dar nu va guverna. Or, dacă nu vor guverna efectiv, s-ar putea ca acest acces — limitat, dar foarte vizibil — să-i transforme doar în ţapii ispăşitori ai următoarelor alegeri.

Ce viziune este mai rău plus sau minus

Teama conducerii de concurenţă în eşalonul doi a creat un vid de oameni în măsură a prelua frâiele campaniei şi — eventual — a marilor oraşe.

Astfel că această formulă, a susţinerii unor candidaţi viziune ce este plus și minus afară se poate dovedi cea mai valabilă, nu atât în perspectiva localelor căci s-ar putea ca, după acestea PNL-ul să se lovească de problemele evocate mai suscât — prin reuşita la acest scrutin — în crearea valului de încredere care să permită câştigarea alegerilor generale din toamnă.

Iar dacă are Guvernul şi Parlamentul, poate miza pe loialitatea primarilor chiar dacă vin din alte formaţiuni politice. Problemele lumii româneşti sunt mult mai bine sesizate jos, la baza partidului; răspunsurile pot fi formulate mult mai adecvat la mijloc, acolo unde sunt experţii domeniali şi unde e spaţiul de dezbatere. La vârf e vorba doar de popularizarea şi de articularea instituţională a acestor lucruri. În acest fel, şi militanţii de rând — cei pe care se sprijină partidul între alegeri, şi competenţele tehnice, şi liderii dintre care şeful e primus inter pares, învestit cu autoritatea de a tranşa dezbaterile interne au atribuţii clare şi un rol activ în economia partidului.

E de la sine înţeles că funcţionarea acestui lanţ pe verticală înseamnă şi promovarea oamenilor. Pe de altă parte, trebuie să fie la fel de de la viziune ce este plus și minus înţeles şi faptul că logicile ONG-iste şi corporatiste cu care s-a început proiectul partidului au nişte limite de care trebuie ţinut cont. Într-un cerc de prieteni, lucrurile acestea pot constitui obiectul glumelor, al supărărilor, al polemicilor mai mult sau mai puţin cordialedar — ca regulă generală — idiosincraziile mele sunt limitate şi relativizate de cele ale celorlalţi.

Atunci când ele se însumează sau se înmulţesc şi devin combustibilul unei formaţiuni politice, solicită o altă atitudine decât aceea din micul nostru cerc de prieteni.

viziunea rețelelor neuronale

De aceea e necesară organizarea cvasi-militară a partidelor politice: pentru a face front comun altor partide organizate similar. Fireşte că prima datorie a unui partid e aceea de a convinge publicul căruia îi solicită votul, numai că — pentru aceasta — sunt necesare două lucruri: mai întâi trebuie ca oamenii care-l alcătuiesc să fie ei înşişi convinşi de justeţea cauzei pe care o expun şi de posibilitatea realizării proiectului pe care-l propun şi, în al doilea rând, trebuie să aibă capacitatea de a realiza efectiv ceea ce prezintă în faţa electoratului ca soluţii.

Or, acestea toate presupun determinarea deciziei asumate, nu lipsa de sfârşit a unei dezbateri în care zăngăne orgolii şi scârţâie scrupule. Asta înseamnă, simplu, că nu totul se discută la nesfârşit, nu totul se votează şi se revotează şi nu fiecare apare — cu nume şi prenume — în realizarea comună. Realizarea — dacă e să fie — îi depăşeşte pe toţi; e mai mult decât suma a ceea ce a pus fiecare în proiectul comun.

Încă ceva: politica trebuie să fie pragmatică, dar fără a eşua în cinism. E clar că nu toţi membrii şi cu atât mai puţin simpatizanţii unui partid vor fi aleşi în funcţii publice.

USR, CU PLUS ŞI MINUS | Contributors

Dar e necesar ca cei care nu au această şansă să ştie că participă la viaţa partidului viziune ce este plus și minus — implicit — la viaţa socială. Ei cunosc cel mai bine problemele de zi cu zi ale lumii, pentru că ei sunt cei care le trăiesc zilnic.

A-i asculta — şi, mai ales, a-i încuraja să le numească — e un exerciţiu de educaţie civică pe care ar trebui să şi-l propună orice partid.

nici o fixare a vederii

Datorită faptului că, pe de o parte sunt evidenţiate lucrurile ce trebuie remediate, pe de alta formularea acestora cu inevitabile sincope e o cale — poate cea mai bună — de detensionare şi de raţionalizare a frustrărilor sociale.

A-i asculta pe oameni revine la a le da sentimentul că cuvântul lor contează.

USR, cu plus si minus - Opinii - herminrentacarcluj.ro

Cei aleşi în funcţii publice ştiu foarte bine un lucru: câştigarea alegerilor e imperios necesară pentru că — ne place sau nu — învestirea în funcţii şi beneficiile pe care acestea le aduc deopotrivă material, cât şi în termeni de prestigiu stabilizează şi dau coeziune unui partid. O formaţiune politică ce rămâne la nesfârşit în opoziţie devine, treptat, un simplu club de discuţii şi, progresiv, se destructurează.

Care este viziunea lui Evelin Khromchenko Mi-am redat viziunea pe cont propriu

Iarăşi, ne place sau nu, în centrul vieţii politice e puterea. Numai că puterea nu e un idol, capricios şi crud, ci chiar ceea ce spune cuvântul: capacitatea de a face, de a articula în concret proiectele din vremea opoziţiei.

Asta presupune două lucruri: că în opoziţie se formează proiecte — şi oameni în măsură a le susţine — şi că exerciţiul puterii limitat în timp e o probă a responsabilităţii.

Cel care a deţinut puterea e viziune ce este plus și minus — şi de contemporani şi de istorie — ce a făcut, nu de ce nu a făcut ce nu a făcut. Faptul de a discuta problemele, de a gândi un proiect şi de a-l realiza în concret presupun tipuri de acţiuni diferite, expertize diferite, instrumentare diferite şi, da, oameni diferiţi.

În egală măsură, realizarea unui proiect poate presupune modificarea lui, adecvarea la un concret ce-şi are propria-i dinamică, mici improvizaţii cu condiţia de-a nu periclita întregulalianţe circumstanţiale şi, câteodată, regândirea obiectivelor în funcţie de un întreg mai vast.

E incontestabil faptul că, în utimele trei decenii, România şi-a reluat calea modernizării. Atâta doar că, în lumea atât de agitată în care trăim, nu modernizarea e aspectul definitoriu aceasta viziune ce este plus și minus, graţie tehnologiilor globale, aproape o fatalitateci ritmul ei. Problema României de azi e aceea că e departe de a atinge ritmul susţinut al dinamicii europene.

În epoca de optimism dinaintea crizei, la fel ca şi în cea de perplexitate de după, acest lucru a putut fi trecut cu vederea. Dar s-ar putea ca, din perspectiva provocărilor viitorului, încetinirea ritmului modernizării să devină — aşa cum l-au perceput toţi cei plecaţi din ţară — adevărata graniţă dintre noi şi Europa. Şi s-ar putea — ferească-ne Dumnezeu! În ziua — pe care nu vrem s-o vedem venind — în care Europa îşi va retrage garanţiile, problemele noastre le vor tranşa alţii.

De aceea, acum mai mult ca niciodată, viaţa de partid din România ar trebui să capete conştiinţa unei finalităţi clare şi cu termene precise: deciziile cu privire la ritmul dezvoltării în timpul ce vine.

Ce înseamnă plus și minus în viziune

Puterea care nu e în stare a aduna oamenii în numele acestui proiect, a-l defini clar şi a-l susţine în paşi concreţi va fi, pentru noi toţi, ca o boală autoimună. În ceea ce priveşte noile partide, acestea vor trebui să răspundă, fiecare, câtorva întrebări. USR-ul va trebui să lămurească raportul dintre structura rizomială de bază şi capacitatea acesteia de a se agrega într-o unitate funcţională ca partid.

Într-un anume sens, va trebui să tranşeze dacă hotărârile le ia pe bază consensuală sau dacă, pornind de la o legitimare majoritară, lasă capacitatea de decizie — şi implicit responsabilitatea — organelor centrale ale partidului.

Dacă vor reuşi să facă acest lucru, vor reuşi — implicit — şi cea mai mare reformă a vieţii politicii româneşti. Restaurând sensul reprezentării, evitând şi tentaţia conducerii discreţionare a unuia singur sau a unei oligarhiişi pe aceea a anarhiei în care fiecare caută să-şi impună dreptatea luivor dau un nou suflu cursuri de restaurare a vederii politice de la noi.

PLUS-ul va trebui să judece dacă viziune ce este plus și minus în absenţa aproape a întregii conduceri a unui proiect doctrinar şi a unor obiective proprii — mai are sens să fie păstrată individualitatea partidului.

Din punctul meu de vedere, soluţia reciproc avantajoasă ar fi aceea a unei fuziuni cu USR-ul. O fuziune în urma căruia reprezentanţii PLUS să acţioneze preponderent la nivel european, pledând cauza României şi incluzând-o constant în negocierile continentale, iar cei ai USR să cartografieze viziune ce este plus și minus interne şi să încerce conturarea unor proiecte şi strategii care să ne înscrie — graţie unui ritm de dezvoltare susţinut viziune ce este plus și minus acolo unde reprezentaţii PLUS ne reclamă locul.

Niciuna din cele trei formaţiuni nu trebuie să uite că aceste clarificări interne se fac sub presiunea scadenţelor electorale şi că marginalizarea în alegeri duce la irelevanţă şi, finalmente, la dispariţie. Dacă vor cu adevărat să viziune ce este plus și minus politica românească au o singură şansă: să facă politică. Cu un curaj lucid, ce ştie care sunt riscurile, dar le înfruntă cu tenacitate, în numele realizării care îi dă sens.

Distribuie acest articol.

Mai multe despre acest subiect