Grafic de testare a viziunii culorilor, 3. FORMELE PERCEPŢIEI CULORILOR, SPECIFICĂ ÎN REGLAREA ACTIVITĂŢII PSIHOFIZIOLOGICE

grafic de testare a viziunii culorilor

Orice inflexiune a formei e dublată de o modificare a culorii — afirmă, pe bună dreptate, pictorii Gleizes şi Metzinger — orice modificare a culorii dă naştere unei forme.

grafic de testare a viziunii culorilor

Există tente care refuză să îmbrace anumite linii; există suprafeţe care nu pot suporta anumite culorii, le respinge şi le îndepărtează sau se prăbuşesc sub ele ca sub o povară grea. Formelor simple li se potrivesc culorile fundamentale ale spectrului, formelor fragmentate le convin jocurile sclipitoare.

Sistemul optic datorită căruia se formează imaginile pe retină este constituit esenţialmente din trei elemente transparente, aşezate înaintea retinei: corneea, umoarea apoasă şi cristalinul.

Ele au capacitatea de a reflecta razele luminoase care trec pe rând, prin cornee şi umoarea — medii cu indice de refragibilitate relativ mic 1,33 — ajungând la cristalin. Aceasta are o constituţie neobişnuită de care depinde o mare parte din mecanismul percepţiilor cromatice. Mai întâi din pricină că, deşi acţionează optic ca o lentilă refragibilă, nu este rigid. Iar în al doilea rând, deoarece este mai dur în interior decât în straturi superficiale, deosebire ce există şi între centrul şi părţile sale laterale.

grafic de testare a viziunii culorilor ochiul exercită o vedere slabă

Ceea ce face să aibă în centru un indice mai mare de refracţie aprox. O altă calitate specifică cristalinuluice decurge din construcţia sa, priveşte importantul fenomen al acomodării ochiului faţă de toate caracteristicile obiectului privit  şi mai ales faţă de distanţă.

Ochiul neputând funcţiona ca un ochean — care-şi schimbă intervalele din lentile pentru diferite distanţe — iar poziţia cristalinului şi a retinei fiind fixe, cristalinul e cel care îşi modifică curbura.

Utilizator:Dc76~rowiki/proiect1 - Wikipedia

Ceea ce prezintă mari avantaje, dar şi dezavantaje. Sistemul format de cristalin şi retină este în legătură cu centrul vederii din creier prin linia nervilor. Cristalinul proiectează pe retină imaginea răsturnată micşorată a obiectului, în condiţii diferite de luminozitate. De aceea irisul, aşezat dinaintea cristalinului, funcţionează independent, ca diafragma unui aparat de fotografiat, reglând diametrul pupilei după cum lumina este mai slabă sau mai tare. Mişcările irisului, menite să apere ochiul de acţiunea prea puternică a luminii, au însă şi unele consecinţe negative.

Aşa de pildă, la o lumină slabă, pupila mărindu-se foarte mult, acomodarea ochiului nu se mai face perfect deoarece grafic de testare a viziunii culorilor dezvăluie mult din regiunile periferice ale cristalinului, unde vederea nu e aşa de bună ca iod albastru pentru vedere centru, dar care acţionează concomitent cu centrul, mai bombat.

Acomodarea ochiului devine mai anevoioasă şi cu atât mai defectuoasă cu cât, în efortul său de a preciza imaginea, cristalinului se bombează mai mult. Felul cum se acomodează ochiul la diferite filtre cromatice depinde şi de capacitatea de refractare a corneei, a umoarei apoase şi a cristalinului.

Grafic de testare a viziunii culorilor cu răspunsuri

Ochiul funcţionează ca o prismă de cristal sau ca un instrument optic cu lentile, ce deviază mai puţin razele roşii: motiv pentru care imaginea regiunilor roşii ale unui obiect se formează în alte condiţii decât grafic de testare a viziunii culorilor ale regiunile violete. Acest travaliu al muşchilor se face fără să avem conştiinţa efortului. Dar dacă deosebirea dintre două culori vecine e prea mare, vom simţi foarte repede o oboseală ce poate deveni insuportabilă.

Când lumina e mult prea tare, decolorarea e mai rapidă decât refacerea purpurei şi ochiului pierde din sensibilitate, ajungând până la orbire.

oftalmologie de catalog yandex

Dimpotrivă, dacă lumina se micşorează, scade atât intensitatea coloristică, cât şi luminozitatea, până se produce întunericul, în care nu se mai percepe, practic nimic. Dar scăderea luminii aduce şi o răcire treptată a culorilor: roşul şi portocaliu mergând spre carmin, purpuriu şi Magenta, iar galbenul şi verdele, spre albastru verzui.

În vreme ce albastrul, conform fenomenului Purkinje, devine mai luminos. Dar, procesul cel mai complex însă puţin cunoscut şi, mai ales, fascinant din mecanismul percepţiei culorilor începe prin retină.

vederea se restabilește bine 2 viziunea este mult sau puțin

Aşezată ca un înveliş al fundului ochiului pe o suprafaţă de 2,5 cm pătraţi, fiind de fapt o dezvoltare a nervului optic, retina are trei straturi de celule. Din interior spre exterior, apar mai întâi celulele bipolare şi cele mai din faţă, celulele vizuale. În mod clasic, se consideră că acestea din urmă ar fi doar de două feluri: unele în forma de bastonaşe, aşezate în extremele laterale ale ochiului, celule ce ar recepţiona şi retransmite, cu deosebire, valorile acromatice de clar-obscur, pentru care sunt socotite specifice vederii nocturne viziune scotopică ; iar celelalte, în formă de conuri, specializate pentru percepţia culorilor, servind cu  deosebire vederii diurne viziune fotopicăgrupate în centrul ochiului, în aşa-numita fovee centrală, socotită zona celei mai clare vederi.

Unii cercetători contemporani arată că celulele vizuale nu sunt atât de radical deosebite, că între bastonaşe şi conuri ar mai exista tot felul de alte forme intermediare, precum şi că ambele tipuri grafic de testare a viziunii culorilor celule recepţionează şi culori şi valori de  clar-obscur, ce e drept în proporţii diferite. Astfel, în centru retinei, unde sunt masate conurile, fiecare celulă este legată de câte o singură fibră nervoasă.

  • Testele de viziune de nuanțe test Cea mai comună formă a testului de viziune a culorilor Farnsworth-Munsell Hue conține patru rânduri distincte de nuanțe de culoare similare, fiecare conținând 25 de variații distincte ale fiecărei nuanțe.
  • Scurtul test al culorilor este o bună ocazie să verifici și monitorul.
  • Testeaza-ti deficitul de viziune de culoare cu X-Rite Color Challenge - FotoStefan

Aici viziunea este excelentă. Mergând spre periferia retinei însă, unde abundă bastonaşele, legăturile se grupează ajungând până la de celule la o fibră nervoasă.

  1. Ce trebuie să mă gândesc după un test de ochi?
  2. Toate aceste modeste realizări ale Institutului nu ar fi.
  3. Vitamine legume pentru vedere
  4. Testul culorilor ce te ajuta sa-ti verifici ochii si monitorul Grafic de testare a viziunii culorilor.
  5. Элвин окинул взглядом окружающие холмы и комфортабельное кресло, в котором он сидел во время поездки.

Ceea ce face ca vederea periferică să fie mediocră. În sfârşit, pentru că imaginile se formează pe toată retina, câmpul vizual este foarte mare.

Se consideră că, privind drept înainte, omul  poate cuprinde o imagine cu o deschidere orizontală de până la de grade.

Test Ishihara Orbirea culorilor Percepția vizuală Viziunea culorilor, altele, zonă, Orbire png

Dar percepţia culorilor propriu-zisă depinde în foarte mare măsură de faptul că celulele în formă de con sunt diferenţiate între grafic de testare a viziunii culorilor. Conform teoriei tricromatice emisă de Thomas Young, conurile sunt de trei tipuri: unele sensibile la albastru sau la albastru indigoaltele la verde sau verde-gălbui şi altele la roşu.

Sinteza celor trei tipuri de celule face ca ochiul să poată percepe uşor toate culorile şi un foarte mare la număr prin cele vreo de fibre ale nervului optic; admiţând chiar că fiecare dintre ele ar putea recepţiona distinct  un anume mesaj colorat din infinitatea celor posibile. Se pare că Young a ajuns la ipoteza tricromiei, tocmai plecând de la această judecată.

De vorba online – Maria Nanu

Procesul de transportare a luminii captate de celule receptoare ale retinei într-un flux nervos specific este, fireşte, cu mult mai complet decât îl putem descrie. El include acţiuni fotochimice, studiate şi prezentate mai întâi de A. Wald, în Rapiditatea şi gradul de descompunere depinde de intensitatea şi durata de acţiune a luminii, între ele există un raport direct proporţional. Excitaţia, care ia naştere în urma procesului fotochimic, este transmisă de la celulele fotosensibile la straturile celulelor neuronale de la nivelul retinei; aceasta realizează o primă operaţie de modulare şi codificare.

Potrivit unei ipoteze a lui R. Granit, prin conectarea diferenţială a straturilor neuronale cu cel fotosensibil, se formează trei sisteme de recepţie: 1. Sistemul receptor de undă lungă, care include modulatori speciali pentru portocaliu şi galben; 2. Sistemul receptor de undă mijlocie, în care intră trei modulatori ai verdelui; 3.

boala vederii duale

Sistemul receptor de undă scurtă, care include modulatori pentru indigo şi albastru. Cu toate că azi s-a ajuns să se obţină, experimental, mereu mai multe date ce confirmă şi dezvoltă teoria tricromatică, procesul percepţiei culorilor este pe departe de a fi fost pe deplin lămurit. O altă însuşire generală ce decurge din acest proces complex este şi capacitatea de integrare a văzului omenesc.

Cuvinte cheie PNG

Dacă privim pe un ecran o lumină portocalie şi pe celălalt  suprapunerea unei lumini roşii pe una galbenă, vom vedea aceeaşi culoare. Se trece, de regulă, de la albastru la verde şi de la verde la galben, precum şi de la galben la roşu fără o tranziţie galbenă. Din punct de vedere psihologic fenomenul este intermediar. Ceea ce ne permite să presupunem că există în centrele corticale o recepţie a galbenului autentic.

Viziunea culorilor suferă în general o îngălbenire — în mai mare sau mai mică măsură — fapt ce se mai explică şi prin aceea că însuşi cristalinului omenesc este galben, acţionând ca un filtru ce micşorează intensitatea radiaţiilor albastre ale spectrului.

Testul culorilor ce te ajuta sa-ti verifici ochii si monitorul

Fenomenul se accentuează cu vârsta, cristalinul îngălbenindu-se din ce in ce mai mult, iar indivizii văzând mai defectuos violeturile şi având o sensibilitate mai redusă la diferenţierea nuanţelor. Dominantă, în anumite condiţiieste şi acţiunea exercitată de roşu. Dacă radiaţiile solare izbesc ochiul direct sau printr-o reflectare puternică, se creează o senzaţie pregnantă de roşu. Aşa, când citim în plin soare, literele negre ne par la un moment dat roşii, iar cea mai bună tehnică pentru vedere, prin contrast, verzuie.

O mare influenţă asupra modului cum se percep culorile o exercită şi fenomenele acomodării ochiului. Unele din ele au mai fost menţionate: ca de exemplu, acomodarea cromatică de la o culoare tranşantă la alta, variaţia de sensibilitate dintre gama roşurilor şi cea a grafic de testare a viziunii culorilor, acomodarea şi deosebirile de percepţie în condiţii de luminat slab sau puternic, ş. Situaţiile la care ochiul este obligat să, se acomodeze fiind însă mult mai diverse tot atât de diferite sunt şi modificările pe care le suferă percepţia culorilor.

Printre ele se numără şi oboseala ochilor care, deşi în majoritatea cazurilor nu este resimţită conştient aduce schimbări notabile în procesul perceptiv.

Datorită ostenelii şi nevoii ochiului de acomodare, percepţia suferă, după un anumit timp, variaţii calitative însemnate. Astfel, intrând într-un spaţiu cu lumină galbenă pură lămpi cu vapori de sodiusesizăm tonul luminii precum şi faptul că multe culori obişnuite şi-au schimbat înfăţişarea.

Mai multe despre acest subiect