Ce fel de viziune are o persoană. Care sunt diferențele dintre viziune, misiune, obiective și obiective?

Cu alte cuvinte, perspectiva — denumită adesea şi punct de vedere, viziune sau focalizare — se referă la cine, de pe ce poziţie şi în ce fel percepe şi interpretează faptele povestite.

Important este în primul rând raportul dintre narator şi personaj privind capacitatea acestora de a cunoaşte şi de a înţelege faptele relatate. Prima este caracteristică pentru naraţiunile la persoana a III-a cu naratori omniscienţi şi omniprezenţi — care ştiu tot şi se află mereu la faţa locului —, cea de a doua apare dezvoltarea viziunii șahului naraţiunile la persoana I, în care naratorul este totodată şi personaj, ultima este specifică pentru naraţiunile relatate de martori care povestesc doar ce au putut vedea, auzi şi înţelege ei înşişi, fără a putea cunoaşte nemijlocit, de exemplu, gândurile şi sentimentele personajelor principale.

Persoana narativă — este cel mai adesea persoana a III-a sau persoana I, naraţiunile la persoana a II-a fiind extrem de rare.

Totodată, datorită distanţei în timp dintre momentul relatării şi momentul în care s-au desfăşurat întâmplările relatate, se poate ca şi în cazul naraţiunii la persoana I perspectiva naratorului să difere de cea a personajului.

Este, de exemplu, cazul evocării unor experienţe trăite în copilărie, pe care povestitorul adult le vede într-o altă lumină faţă de cum le-a perceput, ca personaj, pe când era copil ex. Ion Creangă, Amintiri….